Praf de marketing

cele mai scumpe vinuri sunt acelea prăfuite

deşi totul e din cauza că

săptămîna trecută în depozit s-au măturat podelele

şi tot colbul gratuit
s-a lipit de sticle

şi nimeni nu le-a şters 

şi vitrinile s-au umplut cu vinuri scumpe

uneori aspectele vîrstei ne duc de nas

sau de ochi

sau de limbă

cu mult praf

şi culoarea e mai ameţitoare

şi roşu e mai roşu decît roşu

şi gustul e mai dulce decît cum ar putea fi

şi răsună cu mult mai melodios        

cînd zboară dopul celei mai ieftine sticle de vin

abilitate

Eu sunt om

Eu sunt om
...

Simt cum lumea se grăbeşte să trăiască

Ştiu cum viaţa se grăbeşte să trădeze

Aud cum nimeni nu spune nimic

Şi tac cînd toţi aşteaptă de la mine explozii

Umblu uneori noaptea

Dorm uneori ziua

Mă amuză uneori catastrofele

Plîng uneori

Rar

Lovesc cînd vreau să lovesc

Iubesc cînd pur şi simplu iubesc

Iubesc uneori caraghios

Iubesc  uneori
...

Eu sunt om

Eu sunt om

Panică

A doua Cădere a Bastiliei

Şi nu are importanţă cîţi deţinuţi sunt

O mie

Şapte

Sau unul sau una 

Chestia e că deja vorbeşti la Ludovic cu  „tu”

Chestia e că Ludovic deja nici nu mai este Ludovic

Ahhhhhhhhh!

Ca într-o poveste

Cu toate începuturile naiv pregătite

Cu scenarii bine scrise

Cu ei frumoşi

Cu ele frumoase

Cu calul alb de peste dealuri

Care se prevede să vină mai tîrziu

Cînd toţi vor fi gata să plîngă de fericire

Anny ea frumoasă

Poate bună pentru Hollywood

Doar nu aveam manager bun (chiar nu-l avea defel)

Nu lăsa în urma ei nici o boală de cap 
Nici o linişte de cap
Pentru unii nici măcar o amintire

Deşi dinţii ei erau bine aranjaţi în gură

Şi urechile la un nivel

Şi ochii prea frumoşi ca să le spun că erau frumoşi

Anny nu avea nici un fel de Ahhhhhhhhh!

De aceea acum are trei copii

23 de ani

Şi soţu’ ei în seara asta se reţine după lucru

Într-un pub amărît în care toate femeile par ieftine

Dar numai bune pentru

Căutarea marelui 

Ahhhhhhhhh!

Pregătit pentru dezastru

În palmele unui necunoscut s-au ghemuit toate zilele mele

Ca nişte pisici îmblînzite.

Stau acolo fără nici o judecată,
Pur şi simplu, că le este bine.

Aştept momentul potrivit,

Ca să le fur pe toate şi să le duc eu de grijă,
Să le iau sub controlul meu.

În palmele unui necunoscut

S-au pierdut toate zilele mele,
Printre fum de ţigară şi poemele lui Baudelaire,
Printre acele poeme care nu poartă cravată.

Eu ştiu că nu-l voi cunoaşte niciodată 

Pe prietenul meu, care mă ştie pederost.
Eu ştiu că nu-l voi cunoaşte niciodată 
Pe Diavolul din mine.

Investigaţii somnifere

Seara trecută am avut conflict cu creierul meu

În ultima noastră contrapunere

mi-am electrizat sprincenele

şi mi-am înfundat ridul

adînc în pielea frunţii

şi i-am spus totul aşa cum este

fără să mă îngrijorez de vreo urmare

şi el 
acolo

sus

a bufnit în rîs

s-a întors cu spatele 

şi m-a lăsat să dorm