01 ianuarie 2023

Leviathan (2014)

       Cartea lui Iov, Capitolul 41: 1. Poți tu să prinzi Leviathanul cu undița, ori să-i legi limba cu o sfoară? 2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găurești falca cu cârligul? … 15. Spinarea lui este ca un șirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit și pecetluit puternic…. 18. Din strănutul lui scapără lumină și ochii lui sunt roșii ca pleoapele zorilor…. 21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinși și din gura lui țâșnesc flăcări. 22. Puterea lui e adunată în grumazul lui și înaintea lui țâșnește groaza.... 24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râșniței, cea de dedesubt…. 26. Să-l atingi cu sabia nu folosești nimic, nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul. 27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred…

      Leviathan-ul lui Andrey Zvyagintsev este un film despre un monstru, deloc mistic, deloc ascuns undeva în apele oceanului, ascuns după munți sau nori, undeva în alte țări sau în alte lumi. Cu acest monstru nu se sperie copii înainte de somn cu lanterna sub plapumă. Real, deși fara întruchipare, rebel și dornic să inducă frica, acest Leviathan este plămădit de mâna omului. Sistemului politic de Putere este Leviathan-ul. Sau dacă ne uităm la acest film de pe celălalt mal, schimbăm obiectele de referință și demitizăm această poveste biblică, atunci Leviathan-ul se transformă în sistem politic de Putere actual care există în societatea din Rusia. Această este toată chintesența acestui film. Si dacă nu vreți mai multe detalii, puteți să vă opriți din a citi aici.

      Executorul acestei Puteri este Vadim Cheleviat, primarul unui oraș central dintr-o regiune aflată la malul oceanului. Cheleviat este doar unul din mulți alți colți al monstrului, nici măcar colțul ”canin” cu care se măcelărește victima în lumea animală, dar care va distruge soarta personajului principal, Kolya, un simplu cetățean, al cărui unica vină a fost să fie moștenitorul casei părintești, o casă veche, de lemn, aproape avariată. Kolya s-a născut, a crescut și ulterior și-a făcut propria familie aici. Pereții acestei case au absorbit memoria familiei și s-au contopit cu identitatea lui. Această casă cojită și descompusă este lumea în care el este eroul principal. Însă aflată pe o limbă de pamânt de pe malul mării, casa nutrește pofta Levithanului, care până la sfârșit îl va înghiți pe Kolya și casa lui, ca pe o scrumbie.

       10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine? 11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.

     Un alt personaj central al filmului este Dimitriy, un avocat din Moscova, care vrea să îl ajute pe Kolya în procesul de judecată privind retragerea dreptului de proprietar în favoarea statului. Lupta ”juridică” are loc în stihia apei, a statului, pe un teritoriu impropriu pentru Kolya. Regulile sunt scrise de către Putere, interpretate de ea și în favoarea ei. Acest personaj moscovit prezintă pătura de mijloc a orașelor mari, intelectual, înalt, cu un corp frumos, sociabil, dinamic și dornic să-l ajute pe fratele său de cruce, însă el nu știe cum arată în realitate cruzimea, cât sânge poate curge, ce înseamnă să pornești în largul mării cu harponul ridicat deasupra capului uitându-te în gura monstrului și să îl ataci. Și atunci el va răspunde. El mereu răspunde. El nu știe frică.

8. Ridică-ți numai mâna împotriva lui și vei pomeni de o asemenea luptă și nu o vei mai începe niciodată!... 14. Cine a deschis vreodată porțile gurii lui? Zimții lui sunt îngrozitori!

      Pentru el această încercare e o simplă aventură, o încercare de vitejie. Pană la urmă îl traădează pe prietenul său, devenind amantul soției, Lilya. Însă, în realitate el este naiv și departe de valorile oamenilor pe care a venit să îi salveze. Într-un moment de răspântie Lilya, amanta lui, îl întreabă dacă acesta crede în Dumnezeu și Dimitriy spune că el crede în fapte, în documente. Atunci Lilya înțelege că ei trăiesc în lumi diferite, cu valori diferite și amantul ei nu vede în aceleași culori viața din periferia Rusiei, satul rusesc. Dimitriy pierde lupta din judecată, ajunge la un pas să fie omorât și distruge familia lui Kolya. Dimitriy este speriat de valul care se năpustește peste satul de pe malul mării. Puterea înghite tot ce poate, ce vrea, fară milă, fără voie. Acesta este momentul când Leviathan-ul iese din apele adânci și își arată toată splendoarea și grozăvia. Fară să cunoască ce se întîmplă cu satul spălat de valurile mării, fără să vadă distrugerile aduse de monstru, Dimitry fuge înapoi îl lumea lui, la Moscova. El nu va reuși nici măcar să vadă cum aventura sa naivă îl va distruge pe fratele lui de cruce. Dimitriy va deveni cuțitul cu care va fi înjunghiat Kolya, sfoara la care se va executa sentința jertvei.

1. Poți tu să prinzi leviathanul cu undița, ori să-i legi limba cu o sfoară? 2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găurești falca cu cârligul? 3. Îți va face el multe rugăminți și îți va spune el lucruri drăgălașe? 4. Ori va face cu tine legământ și-l vei lua la tine rob pe toată viața? 5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ți înveselești fetele? 6. Pescarii întovărășiți vor putea să-l scoată de vânzare și negustorii să-l vândă cu bucata? 7. Vei putea tu să-i găurești pielea cu săgeți și capul cu cârligul pescăresc?

     Filmul atinge mult mai multe probleme actuale, inclusive cele sociale. Tragismul realității din Rusia este ilustrată în imaginea în care Vadim Cheleviat, îndulcit de satisfacția victoriei, se cufundă în fotoliul unui restaurant, iar în vederea panoramică din fața lui se vede un mușuroi de case vechi, în care trăiesc sute de oameni fără valoare pentru el, fără putere, fără drepturi, fără libertate.

      Ideea culminantă al acestui film este construirea unei Biserici, a unui lăcaș sfânt, pe acest pământ furat, pe care s-au vânat oameni. Iar înălțarea acestui lăcaș îi trebuie Puterii  pentru a cumpăra suflete oamenilor, voturile lor.

"Peste un an sunt alegeri noi, să nu uitați de ele." 


 

11 februarie 2021

 

Ochiul neatins

 

Prea departe am fost aruncați noi de noi,

Ca rușini și ca frici

Din adânci amintiri.

Nu demult m-am născut și acum vă salut

Din frumoasele lumii legende pustii.

 

Și copii sunt mari

Când le spui că-s copii.

N-ai știut?!

Ei doar joacă un rol,

Te citesc într-o limbă a lor

Pe care n-o știi.

Ai știut-o cândva,

Dar nu azi,

Mai demult.

 

Oare au ei visări?!

Oare au paradis?!

Ce-ar putea ei vedea printr-un

Ochi neatins?!


Și copii sunt mari...

chiar din sâmburi sau flori.

 

Sunt lucizi,

Ca și lacrimi de mamă,

Coborând din durere spre vis,

Stau ascunși tremurând

Într-un colț de abis,

Și rămân legănați

Într-un gol necuprins.

 

Mă jucam de-a ”copii”

Când mi-au spus să m-ascund

Sub covor,

Ca și praful cel vechi sub covoarele noi.

 

29 iulie 2020

Mult mai mici decât noi



Te văd coborând din fiecare cuvânt
Pe care îl spui
Azi
Aici
Lângă ochiul meu stâng
Lângă urechea mea surdă
Lângă mine
Zârâind catifelat


Lucrurile mari se ascund în lucruri mici
Zici tu
Dragostea noastră se ascunde în noi
Zici tu
Eu și cu tine
Suntem mult mai mici decât noi

Goi sub stele și-n dragoste goi

Vai
Azi curg râuri din munți
În sufletul tău
Zic eu
Ca-ntr-un început fără sfârșit
Azi infinitul
Se ascunde în tine
Zic eu
Cel mărginit



Cîntecul răgușit al lui Orfeu



Îți scriu aceste cratimi, puncte și
Scăpând cuvintele ce nu le pot alege,
Căci mă împiedic față de-a ta lege
Și nu mai pot nimic a săvârși.

Îmi zace frica-n piept să mă izbesc,
Căzând de-a rostogolu’n jos, la vale,
Când vocea mea de dragoste tresare,
Iar frumusețea ochii îmi rănesc.

Cu glasul răguși îți cânt azi eu,
Dar nu mă pot abține de excese,
Deși demult încerc și nu îmi iese
Să te slăvesc în cântec ca Orfeu.

Dar tu - plăpândo! Dar tu - acea măreață,
Îngăduiești să fiu iertat cum sânt,
Cu mersul meu bătut de orice vânt,
Dar care m-a adus la tine-n față.


                                                                          
06.06.2016

31 ianuarie 2019

Cuminte



E miez de noapte
E miez de tine
Cu vocea caldă
Aprinzi inferne
Să-ți scriu poeme
Cu pană albă

Azi nu sunt stele
Doar ploi uscate
Azi fără lacrimi
Azi doar copilul
Ce zbate-n mine
Să mă îngroape

Căci nu sunt cratimi
Azi nu sunt puncte
Azi nici prenume
Te știu mărunte
Dar fără vorbe
Azi fără nume

Te simt cuminte
Mă simt cuminte
Dar nu m-astâmpăr
Pân te apropii
Și te descoperi
Femeie sfântă

E miez de noapte
E miez de tine
Cu vocea caldă
În vis cu spume
Ia și mă scaldă
Cu pană albă

Dar fără vorbe
Și fără nume

* cratimi = cratime

13 iunie 2015

Mai am şi azi nevoie de poveşti




Mai am şi azi nevoie de poveşti.
Mai am şi azi nevoie de hazarduri,
Cînd pierd cărarea mea pe lîngă garduri,
Atunci cînd ştiu prea bine că nu eşti.

Şi bate dimineaţa cu nevoi
La capul meu distrus de vreo beţie
Cu întrebări la care n-o să fie
Răspunsuri pregătite să te moi.

Mai am şi azi nevoie de poveşti,
Atunci cînd tot e-n vuiet şi e tare
Şi sunt pustiu şi vreau îmbrăţişare -
„Sub mare” cu poeme pentru peşti.

Cu gînduri preschimbate pînă-n miez,
Ajung să schimb culoare pe culoare
În vechi fotografii din întîmplare,
Din care îmi permit să te creez.

Mai am şi azi nevoie de poveşti
Şi 3 sau 4 grame de speranţe
În patul meu umplut cu discrepanţe,
Atunci cînd ştiu pre bine că nu eşti.



26 octombrie 2014

Aproape de sfîrşit



Cînd mă cuprinzi
Sufletul meu pluteşte ca Arca lui Noe
E tot ce a mai rămas din mine

Și eu deasupra abisului mai am speranțe
Mai am tupeul
Să te țin în mâini
Dar ploaia
Ah!ploaia
Îi simt mirosul

Sîngele meu înfierbîntat va începe a izvorî
Și rănile mele vor sîngera pe istoria ta

Simt ascuţitul unei ploi fatale
Și spiritul meu va muri
Probabil  prematur
În panică 
De prea multă iubire


Leviathan (2014)

         Cartea lui Iov, Capitolul 41: 1. Poți tu să prinzi Leviathanul cu undița, ori să-i legi limba cu o sfoară? 2. Vei putea tu să-i vâr...