Zile grele

Frigul stătea lîngă cămin şi se încălzea cu o ceaşcă de Americano

În timp ce Tăcerea tiptil s-a băgat sub pătură şi s-a culcat lîngă mine

Ca să nu-mi spună nimic
Cînd îi vorbeam ceva despre tine

Ea îmi şoptea la ureche că mă iubeşte

Şi mă săruta ca să adorm  

Culorile au ieşit pe uşă 
Şi au plecat la vecini
Acolo era vin
Şi muzică bună

La balcon Ora îşi fuma ultima ţigară

După o zi grea de lucru

A mai murit o miercure 

A mai murit o zi din viaţa noastră

Lansarea cărţii "Vînt accidental" 

Biblioteca Municipală "E. Coşeriu" Bălţi

moderator: Georghe Calamanciuc

Invitaţi:
Valentin Şitaru
Ada Ţâbuleac
Ion Marcoci

Un roman păcătos

Am iubit prea bine ca să pierdem noaptea,

Am simţit prea multe între foc şi fum,

Am crescut din zero şi celule moarte -

Dragoste şi trăsnet la mijloc de drum.

Destrămată nimfă cu poveri de glorii,

Îţi simţeam boemul cînd eram cuminţi

Şi-am fugit cu vuiet, ne-au mîncat fiorii

În romanul nostru răsculat din minţi.

Re:

Şi din tot ce-am avut

Ne-au furat şi ne-au vîndut

În iubire şi focuri,

Cu văpăi şi scîntei,

Ca un vifor de lei,

Cu azarturi şi jocuri.

Creştem flori pe ape din culori spălate,

Scrim poeme triste aruncate-n foc.

În iubirea noastră plină de păcate

Nu e loc de viaţă ,dar de moarte-i loc.

Înveliţi cu stele în ajun de moarte,

Tremură genunchii obosiţi sub noi.

Îngerii din raiuri roagă-i să ne poarte,

Unde e mai bine să fugim în doi.

te chem şi te plîng

Am făcut cîteva urlete

Cînd încercai să faci darts în mine cu farfurii

Dar nu aveai noroc sau poate încă mă iubeai

Şi ele plesneau în jurul meu

În explozii albe

Ca nişte focuri de artificii ale despărţirii noastre

E ceva simbolic

Te aplaudam în adîncul meu

Cînd îmi făceam şi eu meseria

Aruncînd cîteva urlete în tine

În acel contrast cinetic

Şi nebun

Apoi ai plecat ca să pleci într-adevăr

Am dezacordat clavirul

Şi nu-mi mai poate face muzică

Doar nervi albi şi negri

În octave de nervi halucinanţi

Cu Vexaţii¹ triste şi lungi

Cu care te chem şi te plîng

Şi dacă toate farfuriile s-ar lipi înapoi

Şi dacă nici nu ţi-aş mai fi reproşat

Şi dacă...

Poate..

Dar nu e ...

  

      Vexații¹ - muzică neîntreruptă, de meditație, care, conform notelor sale, trebuie să repete de 840 de ori o scurtă melodie. Vexatiile au fost compuse de către  Eric Satie,  în urma despărţirii sale cu Suzanne Valadon, căreia i-a propus căsătorie după prima noapte împreună.