La mijloc de trecut şi viitor

Cînd privesc înainte
Mă dor ochii,

De parcă m-aş uita la soarele

Pe care nu-l voi ajunge

Niciodată.

Cînd privesc în stînga

Mă doare mîna

Cu care mă ţin de lume,

De lumea care vrea să se dezbaiere de mine

Şi să mă ducă la psihiatru.

Cînd privesc în dreapta

Mă doare capul,

De parcă m-ar durea mintea.

D-ar ştiu că n-o am...

Şi psihiatru n-o să mă ajute cu nimic.

Cînd privesc în urmă

Mă dor ochii,

De parcă m-aş uita la soarele

Care apune.

Şi nu se va trezi

Niciodată.

Capul nostru

Totul stă cu picioarele în sus ,
Ca-ntr-o oglindă deasupra capului meu,

Deasupra capului tău ,

Deasupra capului nostru .

Totul începe cu picioarele în sus 

Şi se sfîrşeşte acolo unde abia ar trebui să se înceapă .

De parcă s-a spart clepsidra evoluţiei

Şi tot nisipul darwinian s-a împrăştiet pe podea.
Evoluţia noastră s-a amestecat cu multă pulbere

Şi lumea nu mai pricepe ce e nisip şi ce e praf ,

Care-i esenţa şi care-i minciuna .

Lumea gîndeşte despre o altă lume,

Gîndeşte despre ea însăşi cu picioarele în sus,

Cînd tot nisipul stă împrăştiat pe podea
Fără nici un sens,
Cînd toată evoluţia lui homo sapiens s-a spart în mîinile noastre,
În capul nostru.

Prefaţă

...

În derivă

Cupidon a zburat în jurul meu
Ca un satelit al poeziei

A avut mult de lucru cu mine
Pînă cînd firma lui de binefacere nu a falimentat
Şi-a cheltuit toate săgeţile cu dragostea mea

Şi-a rupt arcul 

Şi-a obosit toate penele de pe aripi

Şi a fugit  în munţi

Ca să fie cît mai departe de viaţa mea

Acum mă pîndeşte prin binoclu

Ca să nu dea ochii cu iubitele mele

Cărora cîndva le-am promis dragoste veşnică

Cupidon şi-a cheltuit toate săgeţile cu dragostea mea

Şi acum aruncă cu pietre în mine

Tocuri ascuţite ce port cravată

Într-o dimineaţă ne vom trezi toţi bărbaţii cu burţi mari .

Feminismul ne va impune să purtăm  copiii noştri,

Copiii soţiilor noastre,

Copiii soţiilor noastre care nici măcar nu sunt ai noştri.

Să-i creştem.

Să-i educăm.

Şi să-i ducem duminica la biserică.

Feminismul ne va interzice să le spunem femeilor femei

Şi bărbaţilor bărbaţi,

Într-o bună zi, Cehov
Va fi obligat să-şi transcrie fraza din “Livada de vişini”.

Şi în loc de “Tatăl meu era mujic” va apărea

“Tatăl meu era om puternic cu penis”.

Singur în faţa pustiului

Nisipul arde sub tălpile mele

Cu flacăra unui foc uscat

Vîntul urlă printre dune

Cu glasul unui cîine rănit

Soarele aruncă noi explozii spre mine

Cu ciuda unui tiran mitic

Şi eu sunt aici în faţa ta

În spatele tău

În dreapta şi stînga ta

Undeva pe aproape de tine

Şi totodată

Singur în faţa pustiului

Odiseea

Am tăcut atît timp

Pînă cînd munţii nu s-au lăsat învinşi

Şi au început să se cutremure.

Am fugit atît timp

Pînă cînd drumul m-a adus la mal de ocean

Şi am început să înot.

Te-am căutat printre pietre şi corali

Pînă cînd m-am făcut marinar.

Te-am ajuns

Sau m-ai ajuns tu din spate

Ca să mă buimăceşti

Şi apoi să-mi distrugi corabia de stînci,

Mult căutata mea ,

Sirenă X.