472 milioane de modalități de a ne despărți

lasă această obișnuință proastă de a avea grijă de mine

uită-ți rușinea și lasă-mă sub vreo ușă

pierde-mă în cărți

dă muzica mai tare

fă un duș rece

e simplu

e cu mult mai simplu decît îți pare

fă o beție și uită-mă

e simplu

îndrăgostește-te într-un sportiv

și nu vei mai avea nimic cu mine

înafară de cîteva poze

și  vreo 3-4 prieteni comuni

e chiar simplu

de vrei eu îți ard toate pozele

și mă cert cu toți prietenii noștri

fumează o țigară și înădușă-mă în plămînii tăi

apoi expiră-mă

și eu nu m-oi întoarce

și tu nu mă vei aștepta

Poate cineva încă nu m-a uitat

“Mi-am ascultat ecoul

Și m-am speriat

Am crezut că sunt mort

Apoi am înțeles că asta e tăcerea”

E mitul meu cu  tragica vîltoare,

Din obosita umbră dintr-o tihnă,

Mi-am adormit poemul lîngă soare,

Pe  timpul meu lipsit de vreo odihnă.

N-am scris demult și poate nicio carte

N-a fost citită-n patru luni ,se pare  ...

Nu sunt bătrîn ascuns în prea departe,

Nu sunt copil pe plajă lîngă mare.

Aveam nevoie cred că de vreo moarte

Sau de o naștere a unei tensiuni.

Vulcanul meu privea ca dintr-o parte  

La chinul meu făcînd promisiuni.    

Cred că prea blînzi erau călăii,poate...

Cred că prea bine este în April.

N-am scris demult , în nicio tristă noapte

Și-n nicio ziuă unsă cu acril.

Dar nu mă îngropa, încă-i degrabă.

Mîine e ziua, dar și poate azi

Se va trezi poemul meu în grabă

Și-ți voi vorbi cum zbori atunci cînd cazi.