Doi îngeri

Sub cămașa mea

Trăiesc doi îngeri

Crescuți din nisipul unui

Timp,

Ce se scurge prin mine

Ca prin-ntr-o clepsidră de Homo Sapiens Sapiens...

Îngerul meu de ZIUĂ

Cu aripile moi

Mă învață să lupt cu prostia din capul meu.

Se așează pe umărul meu drept

Și-mi citește CELE ZECE REGULI PENTRU A DEVENI GENTLEMAN

Asta mă obosește și atunci îi spun

-Ajunge!

Ajunge să faci din mine om.

Și el știe că am dreptate

În mine trăiesc doi îngeri

Care se gîndesc și iubesc pentru mine

Care scriu această poezie

Și care mîine vor distruge fișierul

Pentru a lichida unica informație despre ei

Regizorii ăștia din capul meu  fac cu mine ce vreau

Ei se joacă cu viața mea de parc aș fi un actor ieftin

Iar lumea mea- un teatru de experimente artistice

Al doilea înger

Are foc în palme

și mă învață să lupt cu lumea din viața mea

Și că toată viața mea e un război

Și că toată grija mea e o povară

Și eu sunt pradă

Și eu sunt vînător

Și eu sunt cea mai mare parte a Dumnezeului meu

Îngerul meu de NOAPTE

Se urcă

În conștiința mea

Și-mi cîntă la fiecare apus de soare

Balada Unui Chior

Care trăia mai bine ca orișicare

Văzător

Fiindcă el nu se dădea după necesitatea lumii -

De a avea vedere

După ochii meu obosiți

Sub pielea mea bronzată

Trăiesc doi îngeri

Care se ceartă între ei în fiecare seară

În fiecare seară pînă la sfîrșitul vieții mele