Speranţe fidele

Dragostea e o epică lirică a vieţii

ieşind din casă

îmi arunc speranţele fără regret,

ca pe o unică salvare.

le arunc departe şi îmi şterg bine tălpile de covoraş,

ca să dispară ideea drumului spre casă.

spre dimineaţă ,ca nişte pisici ,

speranţele ,

cu mîzgă şi ploaie,

revin în sufletul meu ,

acasă...

la care am uitat să încui uşa pe noapte

şi să dezlege cîinii.

speranţele nu mă lasă singur în faţa nopţii

şi tăcerea nu e în stare să-şi bată joc de mine.

ca un sedativ,

speranţele revin la mine din milă,
să mă liniştească.

şi eu nu am o altă ieşire,

decît să mă îndrăgostesc în tine din nou.

Egoistul

M-am îngrozit cînd liniştea începuse să scrie în carnetul meu

Rînduri întregi în care nu era nimic.

Şi atunci am început să te caut

Şi te-am găsit

Şi am încercat să te fac poezie .

Te purtam pe marginea lumii ,

Cînd doream să mă dezbaier de lume.

Ţi-am vorbit toate secretele ,

Atuci cînd nu puteam scrie nici o poezie.

Încetul cu încetul te agăţam de mine,

Ca să ştiu că cineva are nevoie de mine.

Mă jucam cu capricii,

Mă alintam cu mofturi,

Pînă cînd ele au devenit

Incontrolabile,

Pînă cînd eu am devenit incotrolabil

Şi m-am îndrăgostit.

Stră-stră-stră(...)nepotul meu

Dragostea e rezultatul evoluţiei

Şi peste două mii de ani

Stră-stră-stră(...)nepotul meu o va putea îndura,

O va putea  controla ca într-o joacă la PC.

Şi el mă va imagina,

Cum şi eu acum îmi imagineaz stră-stră-stră(...)moşul meu

Cu piatra în mînă.

El mă va citi din cărţile mele

Şi mă va lua în derîdere,

Apoi va înţelege că vorbeam serios

Şi atunci îi va fi ruşine de mine,

Îi va fi ruşine că-mi poartă sîngele în 4013

Şi că stră-stră-stră(...)moşul lui scria poezii de dragoste,

Ba mai mult ca atît,

El iubea.

Dragostea e rezultatul evoluţiei

Şi peste două mii de ani ea va deveni atît de inferioară,

Încît lumea o va considera decadentă,

Dar pînă atunci,

Mai are sens să scriu poezie.

Megalopolisuri

Lumea e un H2O social:

Din rîuri lungi;

Din oceane late;

Din băltoaca de lîngă poarta mea;

Cu suprafeţe pe care le văd;

Cu adîncimi pe care nu le văd;

Cu epidemii pe care trebuie să le sufăr.

Pentru cineva a fost ciuma,

Pentru cineva – Gripa Spaniolă.

Ce e oare de data asta?

Ce bun mi-a pregătit lumea din cutia Pandorei?

Ca o formă de precipitat lumea a căzut pe acest pamînt.

Marea majoritate, s-a contopit in băltoace mai mari:

Careva în Nordul Americii;

Careva la marginea Pacificului;

Careva în miezul Europei;
Careva în băltoaca de lîngă poarta mea.

Unica ce mă linişteşte e încălzirea globală... 

Ceea ce mă face să te iubesc

E ceva special pregătit pentru tine

Ascuns într-un gol adînc

În vreo groapă de întuneric

În vre-un morman  de cărţi vechi

În vreo gloată de oameni necunoscuţi

Ţi-am pregătit ceva special

Între dulciurile şi amarurile cotidiene

Între sinceritate şi minciună

Între mine şi tine

N-am făcut-o din dorinţă

Din curiozitate sau necesitate

A ieşit din mine ca o prostie

Sau poate ca o glumă

La care n-am putut să rîd

Nici să mă întristez

Chiar nu mi-e ruşine

Dar nici n-am cu ce mă lăuda

Este ceva special pregatit în mine

Ceea ce mă face să-ţi scriu poeme

Ceea ce mă face mîine să nu le ard

Ceea ce mă face să te iubesc