Să fi fost Einstein poet...

Simt veninul

Ce se îmbibă în aerul ftizic

Cu dulceaţa trupului tău

Bolnav de atîta frumuseţe

Ca un păcat

Ca mărul din Eden

Pe care-l muşc din sînul tău

Pînă la sînge

Pînă cînd voi adormi de iadul

Acestei nopţi înăduşite

O noapte plină de pulbere aprinsă

O lume întreagă plină de scînteile

Unui foc ce arde

Undeva aici

Lîngă noi

În jurul nostru

În noi

Din noi

Arde un foc de altă fizică

Pe care nici nu a intuit-o Einstein

Mă muşti din năuntru

Ca un vierme flămînd şi satanic

Vrei să mă distrugi

Vrei să mă consumi

Să mă faci praf

Să ne facem cenuşă -

Istorie a unui foc de altă fizică