Cît ne țin părinții

„Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii

 Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.”

Repetabila povară

Adrian Păunescu

Cît ne țin părinții cu surime ,

Argintați de fostele blesteme,

Ne mai ținem noi în întregime

Și ne batem pentru diademe.

Cît pămîntul ne mai ține azi

Sau ne ținem noi de bietul dînsul,

Scoate-i ,Doamne, viața din necaz

Vreau din fericire să-i simt plînsul.

Dă-le,Doamne,viață-nc-o bucată

Sau mai multe vieți anonimate.

Arde crucea ce mereu o poartă

Ca povară grea ascunsă-n coate.

Dă-le și noroc pe sub picioare,

Cînd sunt grele beznele de noapte.

Să se scurgă chinul c-o sudoare.

Să se moaie lacrima  în lapte.

Dă-le ,Doamne,lumii niște milă

Și părinții fă-ne să ne ierte.

De s-ascund și ei într-o argilă

Ne muțim ca fiarele inerte.

Dă-le ,Doamne,viață-nc-o bucată,

Să ne ținem de pămînt prin ei.

Ramura-i cu frunze încărcată.

Rădăcina noastră de bunei.