Închide-ți jaluzelele la Moscova

Chinuite,

Lepădate,

Neiubite.

Ele merg pe lângă mine:

În dreapta mea/în stînga mea,

Cu inimile lor încuiate

Ca într-o colonie din secolele trecute,

În care mîinile lor sunt dezlegate,

Dar nu și demnitatea,

Sentimentul

Sau dragostea.

Nu mai sunt speranțe.

Este doar ciclul, care se pornește în fiecare început de zi.

Dragostea stă aruncată la marginea dimineții,

În visele lor rușinoase,

Pe care și așa le tulbură deșteptătorul de la 6⁰⁰.

Încerc să le ajut ,

Dar mă resping.

Ele-mi spun

Că toate speranțele lor sunt aruncate

Pe Piața Roșie

Și zilnic cineva le calcă cu mii de picioare.

Sunt aproape.

Le cuprind și încerc să le sărut,

Dar nu-i niciun folos,

Ele sunt roabele condiției

Și aici plouă în fiecare zi

Și aici se plînge în fiecare noapte...