Încă trei pași spre tine – nicio șansă
Să recunoști în mine altceva,
Care spre mîine nu ar debarca
La alt podiș c-o nouă avalanșă.
Ca renăscut din moarta spiculare
În pragul tău de veșnica cochetă,
Cînd trupul tău complet marionetă
În ochiul meu înghimpă și mă doare.
Nu e nimic de spus, căci azi tăcerea
Simt cum spre seară mă va aburca,
Căci ustură în somn privirea ta.
Îmi tine mi-e abruptul și căderea.
Încă un pic și îmi va fi prea rău.
Încă un pic și îmi va fi prea bine.
Îți simt mirosul tău pe lîngă mine.
Îți simt privirea ta în jurul meu.
Pericolul ne e desăvîrșire
În riscul nostru care îi o milă,
Cînd cordul meu se pierde într-o promilă
La trupul tău ce nu mai are fire.
Nici nu putem trăi obișnuința,
De nu ești tu și eu nu-s eu,
Căci tot ce e îmi
ușor îmi pare greu,
Căci tot ce-i complecat e ușurința.
Prea diferiți, fără standard, se pare,
În lumea asta plină de machete:
Cu ei masculi , cu ele prea cochete,
Nicio abatere și nicio încurcare.
Din patru milooane de nebuni,
Noi mai nebuni ca toți luați odată,
Dar asta e victoria cătată,
Cînd nimeni nu se-așteaptă la minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu