Avalanșă

căzut dintr-o mînă în alta

ca un izvor ce se rostogoleşte din

vîrf de munte

şi-şi rupe coastele de fiecare piatră

creşteam şi mă aglomeram

într-un boţ de tensiune înghesuită

în prag de mare cutemur

muntele mi se face tot mai moale

şi mai lunecos

iar eu tot mai complicat

şi mai greoi

abia am învăţat să-mi las în spate

urme

atunci cînd mi se agită potenţialul în buzunare

lumea mă aşteaptă cu vuiet mare

ca pe o minune apocaliptică

pe care ei încă n-o cunosc

pînă ce muntele nu mi s-a scurs de sub picioare

eu mă grăbesc

să omor măcar vreo trei sate

şi să blochez vreo cinci trasee

ca să-mi descarc buzunarele