în noaptea asta , necunoscuto...!

Nu te-am văzut şi poate nu te ştiu.
Privirea ta în ochiul meu se zbate.
Au înflorit la mine în pustiu
Trei mii de revoluţii returnate.

Din tine-şi suflă fluxul primăvara
În gerurile mele amorţite.
A ard definitiv întreagă gara
Cu toate aşteptările proptite.

Nu te-am văzut şi poate nu te ştiu
Pe panta asta plină de picioare,
De morţii ăştia proşti ce cred în viu
În ochi şi umeri,cururi şi fecioare.

Cum te numeşti nici nu vreau să aud,
De unde vii,din care depărtare.
Vorbeşte-mi despre un dezastru crud.
Nimic concret,nimic documentare.

Aproape vom simţi sinceritate-
Beţia mea-ţi va zice un pamflet
Cu influenţe în eternitate
A unui rege prost de un valet.

Nu te-am văzut şi poate nu te ştiu
Şi nu te-oi şti nici mîine , nici poimîine.
Te chem la o plimbare în pustiu
În seara asta gravă ca un cîine.

Nu-ţi fie frică e pustiul meu
N-are fantome şi nici n-o s-apară.
Nu e nici focul-mort e Prometeu.
Şi nu e viaţă-moartă-i primăvara.