Mușcai cu
paraliciul de șarpe,
Regina
mea de lună și de soare.
Îmi
risipeai materia în șapte,
Regină de
nisipuri și de mare.
Erai
șireată ca o dulce piatră,
Ca un
pămînt amestecat cu ceruri.
Ardeau
șosele adormite-n vatră.
Regina
mea venită din infernuri.
Cu fiice
pas mă înfundase groapa,
Cu fiice
vorbă mă-nchidea tăcerea.
Eram
stîngaci scriindu-ți doar cu dreapta,
Dar cît
de moale îmi părea căderea.
Pierdusem
umbra-n peșteri solitare
Făcînd
scrisori de dragoste pe ruguri.
Descreptitudini
sure și amare.
Ca un
altoi ce nu avuse muguri.
Regina
mea prea sfîntă pentru biblii
Eu te-am
beatificat a cîta oară.
Fă drum
la melifere și colibri .
Dă-mi voie să-ți salvez cu boală boala.
Să te
iubesc.Să mă iubești prea bine.
Să zic
prea mult.Să tac prea mult.Să fiu.
Regina
mea cu fețe paronime.
Regina
mea de ape și pustiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu