Vom
ispăși această maladie
Noi,cei
care suntem astăzi vinovați
Pentru o
dragoste magnetică și vie,
Pentru o
soartă ce ne lasă neiertați.
Și din
trecutele,uitate accidente
Vom
reveni la cotiturile de vînt
În
căutările pierdutelor amprente
Cu
învățate, adagii, de legămînt.
Să mă aștepți cu ochi spălați de viața,
Dar
cadențate zgomote-n genunchi,
În
agresiv moment de dimineață
În timpul
despicării unui trunchi.
Eu voi
veni tîrziu ca totdeauna,
Lipsit de
cauze mă voi întîrzia
Și-abia
în timp ce se renaște luna
Voi
apărea obscur în fața ta.
Cu blugi
murdari de lut de-o săptămînă
Și o cămașă ștearsă-n cenușiu,
Voi
apărea ca umbra de lumină,
Ca un
catarg ,dar totuși încă viu.
Cu riduri
de problemele trecute
Vărsate-mi
peste față cu abuz.
Expresii
de durere concrescute
Cu
piedici de vedere și auz.
Te voi
cuprinde ca și azi cu o căldură
Sau o
privire sau un zîmbet cam timid.
Vom
reveni prin revelația obscură
În
abundența amintirilor în clid.
Și un
buchet de dulci reminiscențe
Ți-oi
dărui cu pofta de-a vorbi
Involuntar.Ca
în trecut ,în decadență,
O clipă
încă crud mă voi simți
Și verde
ca lăstari-n primăvară
Dar plin
de excitații în nadir.
Vor
tremura și stelele în seară
Flegmatic
pe tavanul de safir.
Dar seara
se va scurge într-o noapte
Și
despărțirea va veni într-un banal
Și noi
vom deveni din nou departe
De
cotitura unui vînt accidental.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu