Damien Rice

această aglomerație de contradicții

adevărat/fals

atîta idee

nici cafeaua nu-mi ajută 

s-o ordonez

m-a obosit adevărul prea mult

ca să-l pot identifica

cînt la pian

Damien Rice

vreu să plîng

e unicul adevăr pe azi

și-l simt

notele continuă

muzica zgîrie și mai tare

din interior

viceversa

nici nu am observat cînd s-a vopsit podeaua în alb

nu se mai aude nimic altceva

canapeaua și masa de sticlă

cred că au fost duse undeva

abajurul a fost scos 

firele electrice ascunse

tavanul este limpede

podeaua este limpede

pereții sunt șterși de tapete

și vopsiți cu lapte

a dispărut ușa

dar nu mă deranjează absolut nimic

doar că

Damien Rice

și eu totuși plîng...

am rămas doar eu

pe un scaun

și clavirul meu în față

iar notele se sting în pereții de lapte

continuu

pînă ce se fac scrum

miroase a  nostalgie

unica lumină vine din rămășițele soarelui

ce moare-n fiecare seară

am terminat să cînt

m-am ridicat

scaunul s-a topit pe sub picioare

pianul a ars momentan

și s-a vînturat în aer

dar aceasta nu mă deranjează

plîng în continuare și

vin să savurez la fereastră Apocalipsa

ce deje a explodat

în mine

m-au obosit aceste aglomerații de contradicții

am nevoie de cafea