Dar tu nu mai vii

Cutremură nervii în mii de impulsuri

Din fosta iubire rămasă azi lut.

Într-o amintire de timpuri trecute

Trăiesc de demult.

Răpit de delirul ce mă buimăcește,

Trăiesc în iluzii ce ieri au fost vii

Și gîndul plăcerii mă duce-n extaze ,

Dar tu nu mai vii.

Fereastra golașă mă duce-n golime.

Pervazul uscat cu o floare rănită

Usucă o zi ce va trece-n neștire.

Odaia pierită.

Și luna îmi pare prea plină în noapte

Ca să o privesc egocentric doar eu .

Și perna din dreapta e rece de iarnă,

Așteaptă mereu.

Țin minte trecutul în toată lumina

Și gustul privirilor tale cu mii.

Și eu te iubeam cum nu putea nimeni,

Dar tu nu mai vii.