Ieșirea din păcat este pierdută,
De mult noi ne-am prescris-o și iubim
Pînă cînd rîul va rămâne doar o cută,
Pînă cînd soarta ne va spune să nu fim .
Demult pierdut-am drumul către ceruri
Ne-au blestemat și zeii din Olimp,
Dar am găsit refugiu în geruri,
La poluri unde stelele înghimp’.
Ne-am depărtat de lume fără frică.
Am pribegit în doi în neștiut.
Am devenit fecior și tu o fiică
A iernilor ce ne-au și renăscut.
La frig iubirea noastră mai rezistă
Chiar gerul a trezit-o prin îngheț.
De zeci de ani nu te văzut-am tristă,
Iubita mea cu părul lung și creț.
Ieșirea din păcat este pierdută,
Dar nici n-o caut este fără sens.
Ființa mea întreagă-i concrescută
Cu fiice bucată-n univers.
Arăți ca un model de ideală
Și nu vorbesc la hainele din Mexx.
Iubita mea,frumosu-ţi este boală.
Iubita mea ,iar gustu-ţi este sex.
Trăim ca să murim doar împreună
Noi betonați în munții de ghețari,
Pîn’ moartea ne-a opri ca într-o glumă
În dragostea de-un milion de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu