Reînviere

                                                                                       Iarba va fi

                                                                                       cea mai populară

                                                                                       ediție

                                                                                       a mormîntului meu

(Adrian Păunescu,poezia Ediție,vol.Într-adevăr)

Cînd soarele vieții mele

Își va cheltui tot heliu

Și grotele

Oceanelor secate

Din mileniile trecute (pe atunci)

Mă vor invada

Cu adîncirile lor pîn’ la os

Zbîrcindu-mi fețele cu

Bătrîneți dureroase,

Eu mă voi

Astîmpăra

De la atîta viață

(Chinuită de mine ce

Mă chinuie)

Și eu ,de-acu infirm ,

Cu oase îmbibate de uraniu

Mă voi lăsă...

În ambianțele de lut

Mă voi opri

Pentru a-mi limpezi conștiința

Tulburată azi de voi,

Și din nașterea mea de mine,

Îmi voi odihni trupul zdrobit

Pînă la limitele sufletului,

Pentru o descompunere fatală.

Și să nu mă complicați

Cu plînsete și regrete ipocrite,

Și busturi crescute

Din modelele tinere

Ale vîrstei mele de 18 ani.

Să-mi lăsați cotlonul

în liniște și pace.

Să dați timp

Cavourilor opulente de iarbă

Să mă astupe definitiv

Fără urmă de mine,

Acestor

Fracțiuni de libertate

Lipsite de senzațiile  demente

Dezgolite  de morții cimitirului

Prin rudele lor.

Dați-mi timp mie...

Să mă reincarnez 

În iarbă...

Mormîntul meu – felinar...

Și eu să ard prin

Flăcări de verde pașnic,

Pînă cînd trupul meu de petrol

Nu se va epuiza.

Rădăcina să mă sugă

Și eu, prin sevele ierbii,

Să-mi înalț capul spre cer.

Capul meu adevărat,

Autentic sufletului.

Și eu voi începe să trăiesc

Postum

Și liber

Pe mormîntul vieții mele de ieri.