Depărtare apropiată

Oamenii nu sunt împreună

numai atunci cînd sunt alături

Goethe

Și poate o lume e tristă.

Și poate –s departe de vis.

Și poate-n tăcerile noastre

O lume întreagă s-a stins.

Mă bucură astăzi tristețea

În clipe de zîmbete plîng

Și port ochelarii de soare

În noaptea cînd verile ning.

Scufundăte-n vîrfuri de munte

Crescute pe funduri de mări.

Trăim pe un rîu ,pe o punte,

Dar în diferitele țări.

Oprește momentul în clipă

Zi nu dacă vrei să  zici da.

Aleargă ca timpul de mîine

Și zboară dar nu-ntîrzia.

Ecoul tăcerilor noastre

Sunt des propagate în van,

Iar zilele negre-albastre

Demult m-au făcut un orfan.

Pe mare e doar uscăciune

Și-i negru pe fonduri  cerești.

Iubito,oprește din fugă

Eu și te-am pierdut .Unde ești?