Soartă cu capul de lup

Și ochiul își scurge pupila-n părinte

Și lacrima cade galop pe nămol-

Nămolul crescut pe văi de morminte.

Mormîntul e actul sfîrșit de al lui rol.

Și merg trecătorii cu capul întors

La poartă și strig: Ce-i maică?

Iar maica răspunde cu geamăt tîlos:
Mi-e soarta cu cap de lupoaică.

Nu trebuie vorbe în plus de mai spus,

E de înțeles ,înțelese și dînsa .

Curg lacrimi de suflet din piepte în sus,

Se scutură-n cord (Viceversa).

Copiilor morți nu-le este nici frig,

Nici teamă,nici gîndul la moarte.

Și peste morminte neștiute tot ning

În vară noi strigăte sparte.

Mormintele negre pierdute în lut

Departe de libertate

Cu soarta lor tristă, cu capul de lup

S-ascund sub o iarnă de moarte.